marți, 29 noiembrie 2011

MANASTIREA GIURGENI






Mânastirea Giurgeni adaposteste nu numai suflu de adânca credinta, ci si o icoana de o valoare inestimabila atât prin înfatisarea ei, cât si prin miracolele pe care le înfaptuieste. 


În fata altarului troneaza o icoana unicat, care o înfatiseaza pe Preasfânta Maica a Domnului având trei ochi si doua guri. „Cel de-al treilea ochi este cel cu care vegheaza cu mila si nesfârsita bunatate asupra lumii, iar cele doua guri, una închisa si cealalta întredeschisa, simbolizeaza tacerea si vorbirea cu rost si întru dreapta credinta”, explica parintele staret Antonie. 
      Se spune ca cel de-al treilea ochi si cea de a doua gura au aparut peste noapte, prin voie dumnezeiasca, pe icoana deja pictata. Icoana, îmbracata în argint curat si daruita manastirii în ziua de 6 august 1831, s-a dovedit a fi facatoare de minuni înca de la început. Nenumarate sunt povestirile ramase din strabuni, care adeveresc înfaptuirea de miracole dumnezeiesti asupra celor care s-au rugat cu credinta în fata Preasfintei. 


Parintele Antonie a fost martor al minunii divine chiar din anul venirii sale ca staret, în 1995. „Era un copil de vreo sase ani, din Vaslui, mut din nastere. L-au adus parintii la manastire si, la un moment dat, dupa sfânta slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viata lui, cerându-i mamei sale sa-l ia în brate si sa-l ridice pâna la icoana, ca s-o poata saruta. Zeci de credinciosi prezenti atunci în manastire au ramas înmarmuriti, dupa cum am rîmas si eu, în fata puterii nemasurate a Nascatoarei de Dumnezeu”, a povestit parintele staret. O data la doua saptamâni, în noaptea de joi spre vineri, la MânastireaGiurgeni se fac slujbe speciale, de sfânt maslu - culegere de rugaciuni menite a alina sufletele celor care, napastuiti de boli ale trupului si sufletului, nadajduiesc a se pricopsi de la Dumnezeu. La slujbe vin alaiuri de credinciosi, niciodata mai putin de cinci sute si deseori mai mult de o mie. 


Oamenii au simtit harul lui Dumnezeu si milostenia Maicii Sfinte pogorându-se asupra lor. De-a lungul anilor, minunile înfaptuite în biserica manastirii s-au înlantuit si au adus la smerita închinaciune mii de credinciosi care si-au vazut boli tamaduite si necazuri lumesti rezolvate. Cel mai recent caz de vindecare prin rugaciunea la icoana Maicii Domnului de la Giurgeni, a fost cel al unui tânar din Roman, pe nume Corneliu Artenie. Baiatul fusese lovit grav de o masina, iar medicii nu-i mai dadeau nici o sansa de supravietuire. 
     Parintii sai si-au pus singura nadejde în ajutorul lui Hristos si al Maicii Sale, au adus la manastire câteva haine ale fiului lor si le-au atins, plângând cu durere, de icoana Preasfintei. Astazi, la doar câteva luni de la accident, baiatul care era deja considerat mort de catre medici, a început sa umble pe picioarele lui si se îndreapta vizibil spre viata normala pe care a dus-o înainte de tragedie. Astfel de minuni se petrec la MânastireaGiurgeni. 
     Minuni pe care le povestesc gospodarii locului, pe care le-au simtit oameni din toata tara si care au avut darul sa aduca la rugaciune si credinta mii de suflete crestinesti, ce au cautat cu nadejde alinare si sprijin în fata icoanei si sub acoperamântul întotdeauna primitor si datator de speranta al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. 



 

Asezata intre unduiri molcome de dealuri, in pacea naturii harazita de Dumnezeu spre deplina liniste sufleteasca si trupeasca, Manastirea Giurgeni sta de aproape trei veacuri drept straja si pastratoare a credintei crestine. O data la doua saptamani, in noaptea de joi spre vineri, acolo se fac slujbe de maslu la care participa sute de oameni, veniti sa ceara ajutorul dumnezeiesc pentru vindecarea neputintelor si pentru stavilirea nevoilor lor lumesti. Toti si-au gasit de-a lungul vremii alinarea si au simtit pogorarea puterii sfinte in viata lor. Fiindca s-au rugat cu dreapta credinta, fiindca Dumnezeu s-a indurat in marea Lui milostenie sa dea ascultare rugaciunilor si slujbelor facute, dar mai ales fiindca Manastirea adaposteste o icoana facatoare de minuni, absolut unica prin infatisarea ei: icoana Maicii Domnului 
care are trei ochi si doua guri. 


In prezent, manastirea Giurgeni este recunoscuta si cautata de credinciosi pentru ca adaposteste o icoana veche cu o valoare inestimabila recunoscuta pentru miracolele pe care le infaptuieste. Icoana se afla in manastire, in fata altarului si o infatiseaza pe Preasfanta Maica a Domnului avand trei ochi si doua guri. Aceasta icoana este imbracata in argint curat, a fost daruita manastirii la data de 6 august 1831 si s-a dovedit a fi facatoare de minuni inca de la inceput. 






Se spune ca pe icoana deja pictata, prin voie dumnezeiasca, au aparut peste noapte al treilea ochi si a doua gura. Zeci de credinciosi din intreaga tara vin sa ia parte, in noaptea de joi spre vineri odata la doua saptamani, la sfintele slujbe de maslu menite a alina sufletele celor napastuiti de boli, ce au cautat cu nadejde alinare si sprijin in fata icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.








Sursa: http://alina109.blogspot.com/2011/02/manastirea-giurgeni.html

MANASTIREA NEAMT




Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamț, satul Mănăstirea Neamț,județul Neamț. Este cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova.



Istoric

Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii, existase o bisericuță mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului.
În vara anului 1933, intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva.
În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic "Veniamin Costache", precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din fața mânăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.
Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească (18000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod (unchiul lui Ștefan cel Mare), iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Arhitectura

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebite. Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării și sala mormintelor, sau gropnița, amplasata între pronaos și naos.
Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are doua abside laterale, semicirculare în interior și pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari. Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susțin zidurile până la nivelul bolților. Fațadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smalțuită, cărămizi și discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile și ancadramente de uși și ferestre). Discurile smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre. Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparțin ultimilor ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare, iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș.
Mânăstirea a suferit multe devastări și incendii distrugătoare, urmate de refaceri care au distrus treptat zugrăveala inițială.
A doua biserică inclusă în complexul mănăstiresc este biserica Sfântul Gheorghe, încorporată în zidul de incintă.







MANASTIREA PUTNA



Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită "Ierusalimul Neamului Românesc" (M.Eminescu).
Aceasta se află la 33 km de orașul Rădăuți, în nordul Moldovei.
Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Istoric

Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466și s-a terminat în 1469. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481. Biserica fiind devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki, lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ștefan (1653-1658) în 1654 și terminate, sub domnia luiEustatie Dabija (1661-1665), în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, cînd s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.

Arhitectura

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și Turnul clopotniței construit în anul1882.Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica "a fresco" în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei. Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt locaș. Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvorpronaosgropnițănaos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit, în secolul XVII, peretele desparțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioara.